marți, octombrie 06, 2009

... a lady: eleganta si atitudine.

Va salut din nou!
Inspirata din noua postare de pe Be Beautiful, un blog pe care il urmaresc cu interes, pe tema elegantei sau, mai precis, a contextului actual in care se manifesta sau nu eleganta, m-am decis sa scriu un fel de raspuns prin care sa imi exprim parerea asupra acestui subiect. 
Nu este chiar o intamplare faptul ca doresc sa tratez subiectul elegantei si, de ce nu, al delicatetii feminine ce pare sa se risipeasca odata cu trecerea timpului. Daca azi e o raritate, maine s-ar putea sa dispara cu totul. Si cum spuneam, nu e o intamplare, deoarece aceasta problema este pentru mine ceva personal. Sa va explic: Mama mea avea 30 de ani cand m-a nascut. Era angajata de ceva timp, era o femeie foarte curtata si independenta, nu visa sa se casatoreasca, ba din contra, parca isi pusese in gand sa nu faca acest pas vreodata, sa nu depinda de vreun barbat. Cand m-a avut pe mine, a fost o decizie luata constient. Vroia sa ma creasca singura. Si povestea ar fi fost chiar asa, daca tata nu ar fi fost un om incapatanat si indragostit care sa se lupte pentru ea(si pentru mine).. dar asta e alta poveste. Ideea e ca am avut norocul sa fiu crescuta si educata de o femeie puternica, independenta, inteligenta si extrem de eleganta. Tin minte serile in care ma invata sa mananc "ca la restaurant", tin minte prima pereche de pantofi cu toc ce mi-a luat-o in clasa a 4-a si cum imi dadea lectii sa merg dreapta si cu pasi marunti, ca o domnisoara. M-a dat la balet cand eram doar in clasa a doua, ca sa invat postura corecta si gestica fina, eleganta. Desi am facut doar 5 ani de balet si nu am continuat scoala la coregrafie, este extraordinar cat de multe asimileaza un copil la acea varsta frageda. Pana in ziua de azi am acelasi reflex de a tine mainile si degetele in pozitia specifica balerinelor, tin capul sus si imi alungesc gatul ca o lebada, scot pieptul inainte. Azi imi dau seama cat de frumoase sunt toate aceste lucruri si cata importanta are delicatetea gesturilor pentru o femeie si cum este privita de cei din jur. In adolescenta totusi, am urat faptul ca eram diferita: eram ridiculizata pentru ca scoteam pieptul in fata si tineam capul sus. Iar diferentele nu se limitau doar la postura: ma imbracam prea matur pentru varsta mea. Cand fetele purtau blugi evazati, tricouri si pantofi cu platforme, eu purtam fusta cu camasa si pantofi, uneori chiar si sacou, si desi imi iubeam hainele si ma imaginam o femeie eleganta, simteam ridicolul la care ma supuneam purtandu-le la scoala. Nu am fost o adolescenta tipica din punctul acesta de vedere. Am devenit retrasa si timida, ba chiar nesigura pe felul in care aratam. 
Acum, cand ma uit pe strada, vad aceeasi diferenta intre mine si majoritatea fetelor, insa nu pot sa nu ma intreb: oare care din noi este mai avantajata? Era o vreme cand aparitia unei femei elegante pe strada intorcea capete si starnea admiratie, iar barbatii aveau un comportament aparte, pentru ca numai astfel puteau cuceri inima sau castiga simpatia unei astfel de femei. Astazi, barbatii au parte de gratuitate la nuditate ca sa zic asa.. Nu prea trebuie sa te porti frumos cu o fata care, in fapt, se poarta ca un baiat, se dezvaluie in mod vulgar si gratuit, nu intelege ce inseamna gratie, crede ca "firma" ii "da valoare", posteaza poze care deunazi ar fi fost considerate compromitatoare pentru o domnisoara. Ce a disparut? O fi oare interesul pentru propria reputatie? Respectul de sine? 
Apoi mai este grupa de mijloc: fata obisnuita, nici vulgara, nici eleganta, "the girl next door" cum i se mai spune. Portetul ei? O tipa ce tine la comoditatea ei, se simte bine in blugi, tricou si adidasi, uneori risca si o fustita, dar se "urca" rar pe tocuri, constienta ca nu stie sa umble in pantofii aceia, oricat de bine ar arata. Nu vorbeste urat, nu face gesturi vulgare, dar e usor repezita, umbla repede, cu pasi mari, nu se machiaza deloc sau aproape deloc, nu e atenta la cum sta asezata , isi incovoaie spatele, rade zgomotos, trece neobservata. Nu prea cade in stereotipul de femeie fatala. Dar isi doreste sa capete curajul necesar de a fi mai feminina, uneori o face, dar o face stangaci. E adorabila, dar ramane la un stadiu de fetita pe cale sa se maturizeze. Si unele nu ajung la acel stadiu vreodata. Indiferent cat sunt de frumoase. Se casatoresc la un moment dat si devin femeile acelea in pantaloni de trening, care se ingrasa, se tund scurt si se vopsesc roscat. Eu zic ca trebuie sa apreciem feminitatea si sa o mentinem pe cat posibil. Sa ne-o regasim, caci se afla acolo, undeva, in stare latenta. Fiecare femeie e un diamant in stare pura, dar fiecare diamant trebuie slefuit si lustruit ca sa straluceasca. 
Pana maine, xoxo.


6 comentarii:

SoSheSays spunea...

Felicitari pentru articolul tau, foarte interesant si in acelasi timp se vede ca e scris din inima. E adevarat ca esti norocoasa pentru ca ai primit o educatie in spiritul elegantei si eu as face la fel ca mama ta , as incuraja activitatile artistice daca as avea fete, mai ales baletul care desavarseste o postura gratioasa. Eu nu am facut balet, desenam doar pentru ca imi facea placere dar in rest am fost o lenesa cum sunt si acum :))
In schimb merg dreapta, cred ca genetic, mi se pare teribil sa vad unele persoane cocosate. Dar uneori nici nu le atrag atentia daca vorbim de cunostinte, desi as vrea, dar nu vreau sa le supar.
Imi place clasificarea ta mmm eu sunt indragostita de hainele elegante si de pantofii cu toc. urasc genul sport :)) desi nu dispun de un buget generos, fac ce fac si tot imi iau ce imi place..
Pe tine mi te imaginez impecabila si super stylish, eu mai am si zile proaste in care chiar ma imbrac cu ce apuc si prefer culorile mohorate,incalc reguli de beauty pe care le recomand chiar eu pe site. haha Ma rog nu vreau sa intru in detalii.
Eleganta insa am admirat-o intotdeauna. Sunt curioasa ce comentarii vom primi la articolele noastre pe aceasta tema. :) bye bye

Simina spunea...

Si eu sunt curioasa ce reactii vor avea cititoarele, insa nu pot sa nu ma intreb daca nu cumva nostalgia noastra pentru eleganta si feminitate contravine conceptiei actuale. Adica daca generatia de azi considera ca o femeie trebuie sa fie rebela, dinamica, directa si copilaroasa, daca spiritul rock'n roll e mai actual... Eu inteleg perfect ca acum femeia poarta pantaloni, munceste la fel ca un barbat si are libertatea de a se manifesta rebel, dar atata timp cat designerii inca mai creaza acele superbitati de rochii si tinute elegante, mai este apreciere pe lumea asta si pentru tipele "de moda veche", pentru feminitate si eleganta.

Anonim spunea...

Frumos articol, Simina. Eu nu am avut parinti care sa-mi cultive acest spirit, pentru ca nici ei nu au crescut asa. Dar mi-am educat si inca imi educ gusturile pentru frumos, elegant. Si am un simt al constientizarii ridicolului bine dezvoltat ;) In ceea ce priveste tipul de femeie...eu cred ca indiferent ce promoveaza noua generatie, cel mai important e sa te manifesti asa cum te simti, asa cum esti cu adevarat. Am o cunostinta a carei mama e de o eleganta rara, dar ea se imbraca rock si army pentru ca asa se simte bine, pentru ca asta este ea defapt, o rebela. Ar arata ridicol in rochita si tocuri, pentru ca nu o definesc. Cea mai mare greseala de stil mi se pare a fi cea in care te straduiesti sa fii ceea ce nu esti. Eleganta tine pana la urma de atitudine, de postura corpului...te-am vazut in poze, emani eleganta prin toti porii; asta e frumos. Dar crezi ca ai fi mai putin eleganta in trening? Eu cred ca nu. Pana la urma omul face haina, nu doar haina face omul ;)

Simina spunea...

Sunt de acord cu tine, clarra, in ceea ce priveste importanta caracterului ca fiind ceea ce ne defineste mai presus de haine, mai presus de toate. Atitudinea feminina si eleganta nu se mostenesc, se formeaza in timp, iar mediul si oamenii de care suntem inconjurati in perioada noastra de formare ne vor defini, astfel ca, asa cum ai spus tu, cel mai important este sa te simti bine in pielea ta. Dar, cum de cele mai multe ori ni se demonstreaza, persoanele care se apara cel mai mult spunand ca se simt bine in pielea lor indiferent de kilograme, de felul in care se imbraca, de cum au avut sau nu grija de ele, sunt persoanele care se simt si cel mai complexate, care incearca diete-minune, care critica vedetele si alte persoane slabe sau frumoase din cauza frustrarii, care isi neglijeaza barbatii pentru ca deja "le-au luat" si nu mai trebuie sa arate bine pentru ei. Oricum ai fi, rebela sau feminina, este necesar sa te respecti indeajuns incat sa ai grija de tine, sa te iubesti si sa te simti cu adevarat bine in pielea ta. Fie ca esti in trening sau in rochie, fie ca porti tenisi sau pantofi, atitudinea trebuie sa denote incredere in ce porti si cum arati, fara pretentii false. Te pup si multumesc pentru comentariul tau! Apreciez ca ti-ai luat din timpul tau sa scrii aceste randuri si sunt profund recunoscatoare voua tuturor celor ce considerati ca ceea ce spun merita un raspuns. Te mai astept pe aici!

Ella Gheorghiu spunea...

Simina,azi te-am descoperit.Imi place mult cum gandesti si iti impartasesc gandirea.Si eu am facut balet,avand parte de o educatie asemanatoare cu a ta...Imi place sa se spuna despre mine ca sunt o persoana rafinata,chiar daca de multe ori poti fi catalogata increzuta.La fel ca tine,cand eram adolescenta ma imbracam matur cu tocuri si diferit de cele cu buricul afisat.Nu le judec pe cele imbracate astfel insa nu mi se potriveste mie..De asemenea,consider ca o femeie frumoasa trebuie sa aiba si o cultura pe masura,sa citeasca,sa mearga la teatru,sa aculte o muzica buna..si sa fie desteapta.Ma deranjeaza gandirea misogina a multor barbati ca o femeie frumoasa nu poate fi si desteapta.Din pacate,in jurl meu la facultate intalnesc o multime de fete neingrijite si nu imi place.Consider ca indiferent cat de scurt ar fi timpul nostru liber sau ce profesie am avea nu trebuie sa uitam ca inainte de toate suntem femei.

Simina spunea...

Multumesc din suflet, vioricaghe, pentru toate raspunsurile tale si ma bucur ca impartasim aceasta viziune cu privire la eleganta si rafinamentul unei femei, care nu depinde doar de aspectul fizic sau datele genetice, cat de ceea ce facem cu ele, cum "slefuim", rafinam ce avem in dotare pentru a straluci cu adevarat ca femei. Te mai astept pe What makes a woman si, inca o data, multumesc din suflet.